Asemanator cu beldita si obletele, boisteanul se diferentiaza prin forma corpului care este cilindric, botul este rotunjit si solzii marunti.
Coloritul specific demarca spinarea verde bruna, de laturile deschise, cu pete asemanatoare bibanului. Irizatiile laterale bat spre albastru-verde sidefat, iar botul si unele aripioare se nuanteaza in rosu.
Boisteanul traieste in mal, in locuri cu ape domoale, la adincime, unde cauta vietuitoare mici si resturi organice.
Are simturile foarte dezvoltate, de aceea camuflarea trebuie sa fie cit mai buna.
Pitindu-ne după tufe, copăcei, arbuşti sau vegetaţie, reuşita capturării acestor doi peştişori va fi mai sigură.
In special se foloseste momeala ca râmă sau cocoloş de pâine care va pluti la fund, sau cu 10 - 20 cm mai sus.
Montura va fi asemănătoare cu cea de la oblet, numai că pescarul va avea mai mult de "asudat", deoarece fiind peşti de fund, agăţaturile vor fi mai frecvente. Ca momeală nu trebuie să neglijăm, nici pe micii cosaşi din iarbă, aceştia fiind o hrană preferată.
Fiind vorba de un pescuit pe apă curgătoare, pluta va aluneca pe suprafaţa râului şi pescarul va fi în dilemă. Ce trebuie să ştim? La muşcătură, pluta va tresări puţin, se va scufunda uşor sau va sta pe loc. Având o mişcare asemănătoare şi monotonă ca atunci când nu este captură, depinde de dexteritatea pescarului, în sesizarea mişcărilor suspecte. Atunci va executa înţepătura şi în mod cert, "trofeul" va fi scos la mal.
Nu uitaţi, corelaţi mişcările şi aveţi mare atenţie la agăţaturile de fund - crengi, pietre, vegetaţie submersă. Dacă nu reuşiţi să dezan-coraţi montura, sacrificaţi-o, acest lucru face parte din pierderile asumate de ace, plute, fir, etc.
Momelile care mai pot fi folosite sunt cele vii, mici ca dimensiune si traiesc pe malurile adiacente zonelor cu aceste specii.
Dimensiunile obişnuite ale ambelor specii, sunt de 9 - 10 cm, întâlnind rar şi exemplare ce pot ajunge la 15 cm.
Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.



<<INAPOI