Are corpul plat, inalt si turtit de unde i se trage si numele. Solzii mici ce o acopera lasa un loc liber pe coama spatelui, modificandu-se astfel coloritul in functie de mediul in care traieste pestele. In consecinta, in apele curgatoare, spatele este verzui-cenusiu cu lateralele albastrui, si devina mai inchis la culoare in cele stagnante. Este un peste de banc, fricos si lenes, putin plimbaret, mai degraba sedentar, preferand sa stationeze timp indelungat in acelasi loc.
Se hraneste cu viermi, rame, larve rosii de mal, materii vegetale si organisme in descompunere.
Poate ajunge, in conditii favorabile, de la 20-40 cm si 0,200-1 kg la 40-50 cm si 1,5-3 kg.
Pescuitul platicii pe cursurile apelor curgatoare trebuie facut in locurile cu apa linistita si adancimi de pana la 1,5m. Trebuie cautata pe fundul apei intrucat prefera malul, solul cu argila moale si vegetatia cu granulatie mica.
Primavara si toamna prefera locurile cu ape calde. La sfarsitull lunii septembrie o gasim numai la adancime, unde remanenta calorica a solului ii ofera caldura necesara. Vara o regasim tot la adanc, cand apele sunt limpezi. In apele statatoare habiteaza in locuri cu fund nisipos-malos, langa perdele de stuf si papura, in ochiurile formate de vegetatie si printre plantele emerse.
Se folosesc aceleasi scule de pescuit ca pentru rosioara, se prefera insa plutele mai lungi, datorita faptului ca platica pleaca cu momeala, culcand pluta, fapt care este mai usor de sesizat. Momeala cel mai des folosita este buchetul de viermusi, se mai foloseste si bobita de paine framantata cu mamaliga.
Lungimea minima admisa a platicii ce poate fi retinuta dupa capturare este de 25 cm.



<<INAPOI